Dispută juridică privind taxele de autorizare în industria jocurilor
Reglementările fiscale privind jocurile de noroc se află în centrul unei interpretări controversate privind restituirea taxelor de autorizare.
Justiția digitală în fața noilor interpretări legislative © herbinisaac Pixabay
Ce veți citi aici:
- Exonerarea de la taxă este condiționată exclusiv de încetarea activității, nu de modalitatea de plată
- Ordinul 6652/2024 nu poate modifica sau limita drepturi stabilite prin lege superioară în vigoare
- Aplicarea selectivă a legii creează discriminări între operatorii din industria jocurilor de noroc
- Refuzul restituirii taxelor generează pierderi majore și pune în pericol activitatea economică a firmelor
În interpretarea actuală a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, doar operatorii care au achitat în avans întreaga taxă anuală ar putea fi exonerați de la plata sumelor rămase, dacă își încetează activitatea. În schimb, cei care au optat pentru plata lunară ar fi în continuare obligați să plătească integral. Această distincție nu apare însă în legislația primară.
Potrivit articolului 17, alineatul 92 din OUG 77/2009, exonerarea de la plata taxei nu este condiționată de forma de achitare, ci de imposibilitatea desfășurării activității. Astfel, toate companiile care nu mai pot exploata jocurile de noroc ca urmare a unei modificări legislative ar trebui să fie tratate egal, indiferent dacă au achitat taxa în avans sau nu.
Textul legal este clar și nu lasă loc interpretărilor restrictive
Formularea legislativă nu face distincție între cei care au plătit taxa integral pe 12 luni și cei care plătesc lunar. Singura condiție este ca activitatea să înceteze ca urmare a unor schimbări legislative care modifică condițiile de autorizare.
Dacă acest criteriu este îndeplinit, compania nu mai datorează suma aferentă perioadei în care nu a putut desfășura activitatea. Această interpretare este susținută și de Codul de procedură fiscală, care prevede, în articolul 168, că orice sumă plătită fără a fi datorată poate fi restituită la cererea contribuabilului.
Nu se face nicio referire la condiția ca plata să fi fost făcută în avans sau integral. În acest sens, legislația oferă o bază solidă pentru restituirea taxelor în toate cazurile de încetare legală a activității.
Ordinul 6652/2024 nu poate adăuga condiții neprevăzute de lege
În cazul Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 6652/2024, acesta reglementează doar procedura aplicabilă în cazul restituirii taxelor achitate integral. Însă nu poate fi interpretat în sensul că este o condiție obligatorie pentru a beneficia de dreptul de exonerare.
Potrivit Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, ordinele și instrucțiunile nu pot modifica sau restrânge drepturile stabilite prin lege. În acest caz, dacă legea prevede clar că exonerarea de la plată este posibilă în anumite condiții, niciun ordin nu poate introduce noi bariere sau criterii restrictive.
Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, s-ar ajunge la o situație în care un act normativ inferior ar contrazice în mod direct unul superior, ceea ce este interzis.
Aplicarea discriminatorie a legii produce dezechilibre grave în industrie
Dacă autoritățile aplică selecția între operatori în funcție de modul de plată, se creează un dezechilibru grav. În esență, doi operatori care se află în aceeași situație legală – obligați să înceteze activitatea din cauza unor modificări legislative – ar fi tratați diferit, doar pentru că unul a plătit taxa în avans și celălalt lunar.
Acest lucru încalcă principiul egalității în fața legii și poate fi considerat o discriminare fiscală. Avocatul Teodora Luca susține că „o astfel de interpretare este vădit eronată”, explicând că nu poate fi adăugată o condiție care nu este prevăzută expres de lege.
În plus, refuzul restituirii sau exonerării ar transforma taxa într-o sancțiune injustă, impusă unor operatori care nu au nicio vină că legislația s-a schimbat pe parcursul perioadei de autorizare.
Consecințele economice pot duce la închiderea activității
Pentru operatorii afectați, refuzul autorităților înseamnă costuri suplimentare considerabile. Aceștia trebuie să achite taxe pentru o activitate pe care nu o mai pot desfășura legal, ceea ce le dezechilibrează complet bugetele.
În unele cazuri, aceste pierderi pot duce chiar la închiderea activității, mai ales în contextul în care profiturile din industria jocurilor de noroc au fost deja afectate de alte reglementări recente. Taxa de autorizare este justificată doar atunci când operatorul primește ceva în schimb – adică dreptul de a exploata legal jocurile.
Dacă acest drept dispare din cauze independente de voința companiei, plata taxei devine nejustificată și chiar abuzivă. În acest caz, a solicita plata integrală este echivalent cu o expropriere indirectă, fapt interzis de lege.
Un test pentru sistemul juridic și pentru respectarea statului de drept
În final, situația ridică o întrebare esențială: pot fi ignorate prevederile clare ale legii de către autorități, în numele unei interpretări convenabile pentru bugetul de stat? Dacă răspunsul este da, înseamnă că siguranța juridică a contribuabililor este pusă sub semnul întrebării. Până la soluționarea în instanță, firmele din industrie rămân captive într-o interpretare controversată, care le pune existența în pericol.
De peste 6 ani, Svetlana este activ implicată în industria jocurilor de noroc și a gamingului, acumulând experiență vastă în crearea de conținut, optimizarea SEO și scrierea de articole și recenzii. Ea a contribuit la numeroase platforme online, oferind materiale informative care ajută jucătorii să-și îmbunătățească strategiile.
