Cum te păcălește creierul în timp ce joci

by Alina Pipan, 1 Septembrie 2025

Prejudecățile cognitive sunt tipare sistematice de abatere de la normă sau raționalitate în procesul de luare a deciziilor. În jocurile de noroc, aceste convingeri pot duce la decizii iraționale și pot perpetua comportamente problematice legate de joc. Exemplele includ iluzia controlului și eroarea jucătorului

Un om îngânduart care joacă la un aparat slot © FreePik

Cercetătorul Luke Clark a explicat în mod complex comportamentul jucătorului în lucrarea ”Luarea deciziilor în timpul jocurilor de noroc: o integrare a abordărilor cognitive și psihobiologice”, care are la bază o cercetare elaborată. 

Se analizează statutul a două abordări dominante ale comportamentului legat de jocurile de noroc: abordarea cognitivă, dirijată de convingeri eronate ale jucătorilor, și abordarea psihobiologică, în care a examinat diferențele caz-control între grupurile de jucători patologici și controalele sănătoase.

Jocurile de noroc ca paradox comportamental

Jocurile de noroc implică plasarea unei mize pe un rezultat incert. Deși majoritatea oamenilor știu deja: casa câștigă întotdeauna, fenomenul rămâne răspândit. Factorii emoționali și cognitivi contribuie la această perseverență:

Recompensă pozitivă: câștigurile ocazionale oferă plăcere și excitare.
Recompensă negativă: jocul poate reduce plictiseala sau stresul.
Condiționare: sunetele și luminile devin stimulente asociate cu recompensa.

Criteriile de diagnostic sunt similare cu cele ale dependenței de substanțe, cu simptome precum pofte, toleranță și sevraj. Astfel, jocurile de noroc sunt un model unic de dependență comportamentală, fără implicarea substanțelor, dar cu modificări neurobiologice similare.

Ce-i face pe jucători să-și supraestimeze șansele de câștig

Sunt o serie de convingeri care-i fac pe jucători să-și supraestimeze șansele de câștig: iluzia controlului, eroarea jucătorului, încrederea excesivă, la care se adaugă eroarea costurilor irecuperabile și efectul de turmă.

Credințe eronate și distorsiuni cognitive

Teoriile cognitive afirmă că jucătorii de noroc tind să supraestimeze șansele de câștig, din cauza unor credințe iraționale:

Iluzia controlului: perceperea jocurilor de noroc ca fiind bazate pe abilități. Jucătorii pot crede că pot influența rezultatele în jocurile de noroc prin abilități sau acțiuni specifice, chiar dacă rezultatele sunt aleatorii.
Eroarea jucătorului: convingerea că, după o serie de pierderi, „urmează” un câștig, chiar dacă șansele rămân aceleași. Această eroare apare frecvent în jocuri precum ruleta, unde jucătorii pariază masiv pe roșu după o serie de apariții ale negrului.
Încredere excesivă: credința că propriile decizii influențează rezultatul. Jucătorii cred că alegerea mizei, modul în care tragi maneta, modul în care alegi numerele la ruletă sau tipurile de funcții pe care te bazezi.

Metoda de gândire cu voce tare, aplicată în cazinouri, a arătat că 70–80% dintre afirmațiile jucătorilor sunt distorsionate cognitiv, chiar și atunci când aceștia recunosc teoretic caracterul aleatoriu al jocurilor.

Jucătorii problematici și convingerile exagerate

Studiile arată că jucătorii patologici exprimă mai multe distorsiuni decât jucătorii ocazionali. Jucătorii care joacă frecvent exprimă mai des idei eronate în timpul jocului.

De exemplu, evaluează greșit un câștig ratat la mustață. A pus un bilet la pariuri sau la loto și nu a câștigat la diferență de un meci sau un număr. Cu toate acestea are impresia că este foarte aproape pentru că este foarte priceput.

Când un jucător este foarte aproape să câștige, se poate crea o iluzie puternică de control și anticipare, ceea ce îl face să creadă că un câștig este iminent. Această senzație poate fi extrem de motivantă și duce la mărirea mizei, chiar dacă șansele de câștig rămân neschimbate.

Jucătorul este convins că alegerile lui poate influența jocul

Oamenii simt mai multă încredere atunci când aleg singuri biletele de loterie sau aruncă zarurile, deși șansele nu se schimbă. Acest control este perceput ca:

Crește dorința de a juca.
Duce la mize mai mari și mai riscante.
Reduce acceptarea alternativelor mai favorabile.

Cvasi-victoriile, când un rezultat este aproape de câștig, sunt extrem de stimulante. Deși sunt pierderi, ele cresc activarea emoțională și îi determină pe jucători să continue. Studiile arată că frecvența casi-victoriilor crește durata de joc, mai ales când sunt moderate ca frecvență (ex. 27%).

Abordarea psihobiologică a jocurilor de noroc

Studiile neurochimice explorează biochimia și structura cerebrală pentru a înțelege dependența Accentul a fost pus pe dopamină, serotonină și noradrenalină, implicate în motivație și controlul impulsurilor. S-a observat:

Creșteri ale dopaminei și noradrenalinei în timpul jocului.
Scăderi ale serotoninei.
Asocieri genetice cu variante ale genelor receptorilor dopaminergici.

Deși promițătoare, aceste date sunt inconsecvente și greu de reprodus. Interesant, pacienții cu Parkinson tratați cu agoniști dopaminergici pot dezvolta dependențe de jocuri.

Studii neuropsihologice arată că jucătorii patologici au deficite în deciziile riscante, asociate cu cortexul prefrontal ventromedial, care controlează impulsivitatea, evaluarea riscurilor și anticiparea rezultatelor pe termen lung.

Distorsiunile cognitive și sistemul de recompensă al creierului

Studiile recente arată că distorsiuni precum casi-victoriile și controlul perceput activează regiunile cerebrale asociate cu recompensa, chiar și la voluntari sănătoși. Acest lucru indică o vulnerabilitate naturală a creierului la aceste erori cognitive.

Scanarea RMN a demonstrat că casi-victoriile activează striatul ventral și insula anterioară, la fel ca un câștig real. Deși rezultatul e o pierdere, creierul îl tratează ca pe o recompensă, ceea ce poate stimula comportamentul compulsiv.

Jucătorii care își aleg miza simt mai mult control și au activitate crescută în cortexul medial prefrontal, mai ales în timpul casi-victoriilor. Această combinație amplifică dorința de a continua jocul.

Concluzie – de ce oamenii joacă în ciuda pierderilor

Cercetările arată o interacțiune complexă între cogniție și biologie în jocurile de noroc. Distorsiunile cognitive activează sistemele cerebrale de recompensă, tratând aleatoriul ca pe un proces controlabil. Aceasta explică de ce oamenii joacă în ciuda pierderilor.

La nivel biologic, jocurile de noroc împărtășesc trăsături cu dependențele de substanțe, dar fără ingerarea de droguri, ceea ce le face un model ideal pentru studierea vulnerabilității la adicție.

O integrare a modelelor cognitive și biologice este esențială pentru înțelegerea comportamentului de joc. Doar astfel vom putea preveni și trata mai eficient dependența de jocuri de noroc. În același timp, vom înțelege mai bine de ce ființele umane sfidează adesea raționalitatea în căutarea recompensei.